De ce Aurel Vlad

Născut pe plaiuri orăştiene, la 25 ianuarie 1875, la Turdaș, lângă Orăștie, Aurel Vlad reprezintă un simbol de credinţă şi dăruire pentru tot ce înseamna să fi român. Prin mama sa, era nepot al lui Gheorghe Barițiu. Elev eminent al Colegiului ”Kun” din Orăştie, parcurge mai apoi studiile de drept la Budapesta, unde obţine în 1899 titlul de doctor la Universitatea din Budapesta. A profesat ca avocat în Deva și Orăștie. Participând la alegerile parlamentare, Aurel Vlad, a pătruns ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, în anul 1903 în urma victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, la Dobra. La 16 octombrie 1905 se căsătoreşte cu Anuţa Iancu Adamovici din Bobâlna. Participă financiar la tipărirea unor broșuri și cărţi de popularizare a descoperirilor ştiinţifice ale începutului de veac. Actul Unirii de la 1 Decembrie 1918 este susținut material de Dr. Aurel Vlad prin împrumuturile foarte mari pe care le face la Banca Albina din Sibiu şi Victoria din Arad, ipotecându-şi moşia.

La 2 decembrie 1918 s-a format Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria, cu ocazia primei şedinţe Aurel Vlad a fost ales şef al Resortului de Finanţe datorită faptului că între liderii politici ai momentului el era unul dintre cei mai experimentaţi în domeniul finanţelor. A fost al doilea director al Băncii „Ardeleana” și director și proprietar al ziarului „Solia Dreptății” din Orăștie.

La 12 octombrie 1918 la Oradea are loc întrunirea conducerii Partidului Naţional. Au fost prezenţi: Aurel Vlad, V. Goldiş, Ș. Cicio-Pop, A. Lazăr, T. Mihali, A. Vaida-Voievod, N. Ivan şi I. Ciordaş. Declaraţia însemna de fapt proclamarea dreptului inalienabil al naţiunii române la deplina viaţă naţională. Această hotărâre mai însemna proclamarea dreptului naţiunii române la autodeterminare, echivalând cu o despărţire a Transilvaniei de Ungaria.

Viaţa i-a fost tumultuoasă, adunând nu numai izbânzi ci şi înfrangeri. Iuliu Maniu îl elogia pe Aurel Vlad în unul din discursurile sale: „Aurel Vlad a avut o uriaşe parte în renaşterea poporului român din Ardeal şi Banat, iar opinia publică din vechiul regat a avut ocazia să-l cunoască mai bine. El a fost cel mai puternic şi cel mai mare propagator al democraţiei şi a regimului parlamentar pe vremuri. Aurel Vlad a dat întotdeauna un imbold nou vieţii naţionale şi a aplicat acestei vieţi directive noi, mai bune şi mai pline de bărbăţie” – Solia dreptăţii, 15 ianuarie 1934.
Prin felul său de viaţă, prin faptele sale, Dr. Aurel Vlad este un simbol de civism, de luptă pentru dreptate şi adevăr. Toate eforturile depuse de acest mare român vin să demonstreze încă o dată că moştenirea străbunilor s-a transmis nealterată peste veacuri şi că sufletele mari sunt nestemate ale trăiniciei acestui neam. Pentru activitatea politică până în 1944, drept recompensă, Dr. Aurel Vlad a fost decorat de Regele Carol al II-lea cu Ordinul Ferdinand I pentru activitatea sa în 1931, apoi a primit „Marea Cruce a Coroanei României”, Medalia „Vulturul României Comandor II” precum şi alte decoraţii române şi străine, iar cu ocazia zilei de 10 mai 1931, Măria Sa Regele Mihai I i-a conferit „Serviciul credincios în grad de mare ofiţer“.

Prigoana comunistă este înteţită prin intermediul nou înfiinţatei Securităţi, astfel că în 5/6 mai 1950, Aurel Vlad a fost arestat de Securitatea din Sibiu, bolnav, la vârsta de 75 de ani, pentru vina de a fi fost membru al Consiliului Dirigent şi ministru naţional-ţărănist. Tot în acest an a fost deposedat de toate bunurile sale, fiind dus la închisoarea din Sighet pe 7 mai, fiind „internat” pe timp de 24 luni. Intrat în calvarul închisorilor comuniste acest erou al luptei naţionale a românilor transilvăneni a murit în 2 iulie 1953 în închisoarea de la Sighetul Marmaţiei, fără a i se putea identifica mormântul.